Joi 14 Septembrie 2017, la Sarbatoarea Sf.Cruci vom face un acatist la relicva Sf.Cruci de la Domul din Limburg. Intalnirea celor ce doresc sa participe cu noi la rugaciune si inchinare,va fi la ora 17:45 in piata din fata Domului din Limburg(Domplatz).

Hristos după gratii. Calea mea de la delincvent la iconar

 

Un delincvent recidivist german, deținut periculos, condamnat pentru jaf și crimă, își descrie experiența sa de detenție. Până aici nimic neobișnuit.

Extraordinarul acestei mărturii stă însă în tipul cu totul special de experiență pe care eroul o trăiește în spatele gratiilor. Având în față perspectiva unor ani îndelungați de încarcerare, în condiții de supraveghere specială, autorului i se îngăduie pentru a-și umple timpul liber doar folosirea pensulei și a culorilor.

Opțiunea pentru această îndeletnicire va schimba radical viața fostului delincvent. Cartea relatează pas cu pas această schimbare ce survine din încăpățânarea providențială a deținutului în a deveni cu orice preț iconar adevărat. Icoana se dovedește a fi pentru el poarta spre o nouă viață. Imagine a unei lumi transfigurate, icoana îl transfigurează la rândul ei pe cel ce se silește să o zugrăvească. Practic este relatată o întreagă pedagogie a icoanei care-l învață ea însăși pe cel ce vrea să devină iconar adevărat regulile spirituale ale producerii ei. La capătul multor ani de suferințe și deznădejde, delincventul devine iconar, iar deținutul eremit. O experiență creștină unică, atestând puterea regeneratoare și înnoitoare a spiritualității, artei și Tradiției Bisericii în însăși inima unei închisori.

Scrisă într-un stil simplu, cu repetițiile și stângăciile celui neobișnuit în ale scrisului, cartea eremitului din penitenciarul Rheinbach, Dan Siluan, este un alt „Jurnal al fericirii”.

(din prefața cărții apărută la Editura Deisis, semnată de diac. Ioan I.Ică jr)

Cartea se găsește in Biblioteca Parohiei si poate fi împrumutată prin intermediul unui cont de acces.

FOCS

Forum für Christliche Spiritualität in Kultur  und Bioethik

Liebe Focs-Interessenten,

ANDERS als im Mai versprochen findet unser

  1. Gespräch am Dienstag, dem 3. Oktober 2017

Statt, also nicht erst am 31. Oktober, wie ich damals schrieb. Ich bitte für diese Verwirrung um Verzeihung, - ich habe einfach die verschiedenen Bedürftnisse unserer verschiedenen Gesprächspartner nicht richtig koordiniert.

Also

  1. Oktober!

Thema:

Orthodoxe Mission: Soll das? Geht das? Ein Erfahrungsaustausch.

 

Und das alles wieder in der Rumänischen Nikolauskirche in Offenbach.

Focs feiert dann sein 25. Jubiläum. Zeit für eine Verjüngungskur.

Die bisherigen Treffen waren stark Theorie-lastig, Texte-lastig, und Leiter-lastig. Seit Herman Engelhardt nicht mehr so viel reisen konnte, hieß das: Cornelia-lastig. Auch Cornelia wird aber irgendwann mal „aus-altern.“ Beim letzten Treffen hat jemand gesagt: „Wo findet denn die Ökumene unserer Kirche in Deutschland statt? Ab und zu mal am Sonntag der Orthodoxie, oder bei der Kreuzverehrung in Limburg, ständig in der Spyridon-Skite mit Einsiedelei, und sonst --- bei den Focs-Treffen.“ Das hat mich aufgeschreckt. Tatsächlich müssen wir dafür sorgen, daß Focs in neuer Weise am Leben bleibt, auch wenn ich, und womöglich dann auch der missionarische Fokus auf einer bioethischen Zeitschrift, mal nicht mehr aktuell sind.

Noch ist es nicht so weit, also keine Hektik. Aber wir können mal ausprobieren, wie sich die vielen Ressourcen, die unsere Teilnehmer selbst mitbringen, besser zum allseitigen Gewinn einsetzen lassen. Im Gespräch mit unseren drei Hirten, Erzpriester Johannes Nothhaas, Priester Stefan Anghel und Priester Vladimir Bayanov, hat sich für das diesjährige Herbst-Treffen das Thema Mission herauskristallisiert. Das ist ein großer und dorniger Aufgabenbereich, und vermutlich müssen wir mehrere Treffen daransetzen. Diesmal sollen zwei Aspekte im Mittelpunkt stehen: 1. Missionieren Orthodoxe überhaupt? Das wird ja nicht überall bejaht. 2. Wie müssen wir Orthodoxen an uns selbst arbeiten, damit wir uns die Aufgabe einer Mission überhaupt zutrauen dürfen.

Dabei soll diesmal der Austausch von Erfahrungen im Mittelpunkt stehen. Wir haben einige ganz kurze Impulsreferate von Teilnehmern eingeladen, darüber hinaus freuen wir uns auf die eigenen Beiträge aller Focs-Gäste. Ich versuche, mich aufs Moderieren und gelegentliche Begriffsklären zu beschränken. Dafür, daß Sie dieses Mal nicht mit Texten bombardiert werden, hoffe ich, daß Sie sich zu den Themen unserer Sitzungen Gedanken machen und Notizen mitbringen.

Gemeinsam mit den Vätern freue ich mich schon auf unser Treffen und hoffe auf frühe Anmeldungen, die es möglich machen könnten, Fahrgelegenheiten zu koordinieren. Wer gerne kommen würde, wenn es ein Auto gäbe, das ihn mitnimmt, möge sich frühzeitig mit mir in Verbindung setzen.

Ihre

Cornelia Hayes

 

Sambata, 3 iunie, va avea loc, ca si in anii trecuti, pelerinajul la cimitirul romanesc de la Soultzmatt. Anul acesta este unul deosebit, doarece se implinesc 100 de ani de la jertfa soldatilor romani cazuti aici. Impreuna cu Ierarhii, preotii si credinciosii din mai multe tari, o sa ne rugam pentru odihna sufletelor lor, cinstindu-i astfel pentru jertfa pe care au depus-o pentru neam si pentru noi, toti romanii de astazi.

Pentru cei care doresc sa participe, programul zilei de sambata este urmatorul:

 09.00 Utrenia

10.00 Sfanta Liturghie savarsita de IPS Iosif si PS Sofian la capela Schaeffertal (la 400m de cimitir)

12.00 Imnul Romaniei si Imnul Frantei, depunere de coroane de flori

12.30 Slujba de pomenire a soldatilor romani la cimitir

13.00 Receptie la Sala Sportiva de langa cimitir

14.00 -17.00 Expozitie la Sala primariei «Caveau de la Vallée Noble» : «Crearea, inaugurarea si evolutia cimitirului militar roman. Viata locala in timpul Primului Razboi Mondial- Viata militara la Soultzmatt-Wintzfelden»

 

Scurt istoric al cimitirului militar din Soultzmatt                                     

Aici au fost înmormântaţi 678 soldaţi români, luaţi prizonieri în Transilvania, care s-au stins unul după altul, mai ales în anul 1917, în urma regimului inuman (privaţiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte  comune (de la unul lipseşte inscripţia de la baza crucii)  se află osemintele a 125 de prizonieri („un întreg detaşament român”), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.

În data de 30 august 1919, oraşul Soultzmatt a dăruit României platoul de la Val du Pâtre (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, şi pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român.

În prezenţa Suveranilor României - Regele Ferdinand I şi Regina Maria, în 9 Aprilie 1924, s-a sfințit acest loc de pomenire, dăruit de către statul francez României. La baza crucii monumentale, la dorinţa Reginei Maria, au fost fixate patru plăci de marmoră. Una poartă următoarea inscripţie emoţionantă în limbile română şi franceză: “Soldaţi Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin”.