Nastere

Oamenii se nasc, cresc, se frământă, năzuiesc, suferă şi pier. La fel ca oamenii, se ridică neamurile şi Împărăţiile cresc, înfloresc o clipă, dăinuiesc şi cad. Şi, la fel cu oamenii şi cu Împărăţiile, dar în alt ritm, se aprind stelele cerului, luminează o vreme şi se sting…

Şi, prefacerea aceasta pare omului inelară, condiţia naşterii din nou e moartea, totul trece, totul se întoarce fără de sfârşit. Şi, din adâncul amărăciunii sale, Înţeleptul, care pare că presimte-n El, totuşi, altă chemare, fie măcar ca în vis, o fărâmă de năzuinţă spre vecinicie, rosteşte cu amărăciune (de unde, oare, amărăciunea asta, dacă în lume sunt toate cum au fost?): „Zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie!

În faţa acestei deznădejdi a sufletului omenesc rămas de sine şi văduvit de Dumnezeu, de bucurie, Biserica, creştinii lumii întregi răspund, din toate vremurile, cu un fapt, cu unul singur: Crăciunul… Şi, tocmai acestei strădanii, a cărei culme, pentru noi, creştinii, este Maica Domnului, acest suspin al firii după mântuire  – îi răspunde, nu ca un ţel, dar ca o împlinire, însemnătatea zilei de Crăciun.

În ea, aşteptarea omenirii întregi şi-n omenire, a fiecăruia din noi, aşa cum suntem, cu patimile noastre, cu păcatele şi cu minciunile noastre, îşi află un răspuns, o dezlegare. E semnul că strădania noastră nu e în zadar, că nu în zadar năzuim către mai bine. Că strădania noastră s-a auzit la cer şi că nu mai suntem de acum sortiţi risipei, că glasul a aflat răspuns la Scaunul Domnesc, că, în sfârşit, vom avea parte de dreptate. Spre asta năzuieşte, de o mărturiseşte sau nu o mărturiseşte, toată străduinţa omenească. Sterpi suntem toţi prin firea noastră şi robi suntem toţi prin fire. Ne robim tuturor; ne robim ţelurilor făptuirii noastre, ne măcinăm în luptă cu puterile lumeşti, să-nfăptuim visurile care ne-au robit; ne robim şi nouă înşine, şi unii altora, numai şi numai ca să avem parte de-mplinire.Ba, chiar şi atunci când, mândri, revoltaţi, asemeni lui Spartacus, vrem să ne azvârlim lanţurile şi să fim [liberi], nu facem decât să ne schimbăm robia.

Şi iată că, dintr-o dată, avem semn: că stârpiciunea noastră şi-a aflat limanul, că goliciunea noastră şi-a aflat îmbrăcăminte, că năzuinţa noastră şi-a aflat întruchipare, că s-a născut Domnul nostru adevărat, care ne va face dreptate.

… Ţie, aşadar, căruia ţi-a murit ce ţi-a fost drag, ţie, căruia ţi s-a stricat jucăria, ţie, celuia care te vezi păcătos, bicisnic, ţie, celuia care ai ucis atâtea lucruri sfinte, ţie, pe care viaţa te-a zdrobit şi pe care te paşte deznădejdea, iată că ţi s-a născut prunc. Ţie. Acesta a venit, anume pentru tine, ca să îţi zică să nu fii întristat, să vindece rănele tale, să şteargă lacrimile tale, să-ţi spună că, la El, nimic din tot ce avu preţ nu are moarte; că strădania ta nu va fi zadarnică; că ruga ta s-a auzit la cer; că El a venit să mântuie tocmai ceea ce era pierdut.

La El ai să recapeţi curăţia, ai să redobândeşti gustul de viaţă, ai să te afli iar întreg, pe tine însuţi strălucitor, împlinit până la statul fiinţei tale adevărate, cu tot ce ai încercat, tot ce n-ai izbutit şi ai să vezi că la El nu e pentru nimic moarte, ci numai Înviere, Bucurie, Strălucire şi Viaţă fără de sfârşit.

O, dacă ar putea, numai, ochii tăi, ochii mei, să vadă Bucuria îndurării Sale. Poate că am orbi, de bucurie“.

(Din: Mircea Vulcanescu, Bunul Dumnezeu cotidian, Studii despre religie, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004)

Grüß Gott
Um die aktuellen Corona-Beschränkungen einzuhalten, gelten für die Gottesdienste folgende Regeln:

1. Auf den Weg in oder von der Kirche muss der Mindestabstand eingehalten werden
2. Teilnehmer müssen sich mithilfe des Online-Formulars (siehe Kalender) vor den Gottesdiensten anmelden. Stellen sich die angegebenen Kontaktdaten als falsch heraus, wird die Anmeldung gelöscht.
3. Familien und ganze Haushalte können sich während der Gottesdienste und auf dem Kirchengelände zusammen aufhalten
4. Zwischen einzelnen Personen (und Haushalten) ist der Mindestabstand von 1,5m einzuhalten
5. Auf dem gesamten Kirchengelände gilt Maskenpflicht
6. Der Gemeindegesang ist nicht erlaubt
7. Sämtliche Gaben sollen abgepackt mitgebracht werden
8. Vermeiden Sie bitte das Parken vor der Kirche und nutzen Sie die Parkplätze auf den umgebenden Straßen
9. Dem Kirchenpersonal ist folge zu leisten


Erzpriester Stefan Anghel
Priester Sandu Cristea

 

Die Große Fastenzeit. Askese und Liturgie in der Orthodoxen Kirche

 

Die vorliegende Abhandlung „Die Große Fastenzeit“ von Protopresbyter Alexander Schmemann (*1921 in Tallinn/Estland, +1983 in New York), einem der bekannten orthodoxen Theologen, die in diesem Jahrhundert infolge der kommunistischen Machtergreifung in Russland im Westen gewirkt und auf vielfältige und kompetente Weise die Orthodoxie bekannt gemacht haben, führt direkt ins Herz ostkirchlicher Liturgie und Frömmigkeit. Sie führt nämlich in das liturgische Leben der vorösterlichen Zeit ein, welche bekanntlich der Vorbereitung auf das "Fest der Feste", die Kreuzigung und die Auferstehung des Herrn dient. Sie erläutert die Botschaft der reuevollen Umkehr, des intensiven Gebets und des geistigen und leiblichen Fastens, wie diese in den Hymnen und die liturgische Tradition der Kirche im Laufe der Jahrhunderte Eingang gefunden haben. Danach verhilft sie den orthodoxen Christen zu einem tieferen Verstehen und bewussteren Erleben dieser Zeit und vermittelt gleichzeitig auch dem Nichtorthodoxen einige wichtige Aspekte christlichen Lebens schlechthin. (aus dem Vorwort von Theodor Nikolaou)

Das Buch befindet sich in unserer Gemeindebibliothek und kann mithilfe eines Benutzerkontos ausgeliehen werden