“Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta că un popor poartă în el ceva sfânt. Când un popor îşi pierde suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă. Oamenii care îl alcătuiesc rămân împreună în virtutea inerţiei doar, a unui loc geografic şi a limbii pe care o vorbesc. Dar legătura dintre ei, care se întemeia pe legătura lor cu divinul, a dispărut. Un asemenea popor îşi pierde punctul cardinal şi el poate fi lesne dezbinat. Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde fereastra spre cer şi posibilitatea de a privi în sus. […]

Oamenii au nevoie de regi pentru ca să se recunoască şi în altceva, mai înalt decât ei.Ei au nevoie să comunice şi cu altceva decât cu lucrurile de pe pământ. Regele, ca simbol, este posibilitatea acestei comunicări. Monarhul nu este stăpân, nu este nici măcar conducător; el este doar garanţia înălţării noastre şi a legăturii noastre de oameni cu ceva care este mai presus decât noi. Regele este capul întors spre cer al unui popor întreg, fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt.

Când unui popor i se ia suveranul, lui i se ia capul întors către cer. El estedecapitat. Poporul român a fost decapitat astfel la 30 decembrie 1947. Începând din acea clipă, cu noi s-a putut întâmpla orice. Vorbele noastre şi-au pierdut valoarea, cuvântul dat nu a mai fost ţinut. Ne-am pierdut încrederea în noi şi ne-am pierdut-o în ceilalţi. Ne-am pierdut demnitatea, curajul şi speranţa. Am putut fi călcaţi în picioare. Am intrat în imperiul fricii şi am uitat ce înseamnă libertatea. Am devenit laşi, grosolani şi răi. Nu am mai avut în noi nimic sfânt […].

 Duminica 17 Decembrie la orele 17:00 vom avea slujba Vecerniei in limba germana urmata de un dialog cu cei prezenti. Sunt invitate famillile mixte si cunoscuti vorbitori de limba germana.

Va asteptam cu drag

  Joi 14 Septembrie 2017, la Sarbatoarea Sf.Cruci vom face un acatist la relicva Sf.Cruci de la Domul din Limburg. Intalnirea celor ce doresc sa participe cu noi la rugaciune si inchinare,va fi la ora 17:45 in piata din fata Domului din Limburg(Domplatz).

Hristos după gratii. Calea mea de la delincvent la iconar

 

Un delincvent recidivist german, deținut periculos, condamnat pentru jaf și crimă, își descrie experiența sa de detenție. Până aici nimic neobișnuit.

Extraordinarul acestei mărturii stă însă în tipul cu totul special de experiență pe care eroul o trăiește în spatele gratiilor. Având în față perspectiva unor ani îndelungați de încarcerare, în condiții de supraveghere specială, autorului i se îngăduie pentru a-și umple timpul liber doar folosirea pensulei și a culorilor.

Opțiunea pentru această îndeletnicire va schimba radical viața fostului delincvent. Cartea relatează pas cu pas această schimbare ce survine din încăpățânarea providențială a deținutului în a deveni cu orice preț iconar adevărat. Icoana se dovedește a fi pentru el poarta spre o nouă viață. Imagine a unei lumi transfigurate, icoana îl transfigurează la rândul ei pe cel ce se silește să o zugrăvească. Practic este relatată o întreagă pedagogie a icoanei care-l învață ea însăși pe cel ce vrea să devină iconar adevărat regulile spirituale ale producerii ei. La capătul multor ani de suferințe și deznădejde, delincventul devine iconar, iar deținutul eremit. O experiență creștină unică, atestând puterea regeneratoare și înnoitoare a spiritualității, artei și Tradiției Bisericii în însăși inima unei închisori.

Scrisă într-un stil simplu, cu repetițiile și stângăciile celui neobișnuit în ale scrisului, cartea eremitului din penitenciarul Rheinbach, Dan Siluan, este un alt „Jurnal al fericirii”.

(din prefața cărții apărută la Editura Deisis, semnată de diac. Ioan I.Ică jr)

Cartea se găsește in Biblioteca Parohiei si poate fi împrumutată prin intermediul unui cont de acces.